În inima Munților Șureanu, ascuns de tumultul modernității, se află satul Târsa, un loc unde tradițiile străvechi dăinuiesc și atrag tot mai mulți turiști curioși să descopere poveștile acestor meleaguri. Deși populația sa a scăzut sub 100 de locuitori, Târsa a devenit un reper important pe harta turistică a României, mai ales datorită drumurilor recent modernizate și includerii în ruta Via Transilvanica.
Legendele dacilor și viața pastorală din Târsa
Târsa nu este doar un simplu sat montan; este un loc încărcat de legende și povești despre daci. Localnicii își asumă cu mândrie identitatea dacică, iar mulți dintre ei poartă porecle inspirate din lumea animalelor, cum ar fi Iepure, Hulpe sau Lupu. Aceste obiceiuri amintesc de legătura lor strânsă cu natura și de istoria străveche a zonei.
Publicitate
Platoul Luncanilor, pe care se află satul, a fost locuit încă din vremea dacilor, iar istoria și tradițiile s-au păstrat nealterate peste secole. Drumul Via Transilvanica trece prin aceste locuri, invitând călătorii să exploreze frumusețea peisajelor montane și să descopere tradițiile păstrate cu sfințenie de locuitori. Pe lângă drumurile pitorești, turiștii pot vizita locuri legendare, precum Poiana Omului, despre care se spune că este locul unde regele Decebal și-ar fi găsit sfârșitul în fața romanilor, scrie cotidianul Adevărul.
Transformarea Târsei într-o destinație turistică
În trecut, Târsa era una dintre cele mai izolate localități din vestul României. Drumurile erau aproape impracticabile, iar accesul în sat era o provocare, mai ales în timpul iernii. În ultimul deceniu, însă, modernizarea infrastructurii rutiere a schimbat radical fața acestui loc. Două șosele noi au conectat Târsa de localitățile din jur, facilitând accesul turiștilor.
Cu această nouă deschidere către lume, turismul a înflorit. Pe traseul Via Transilvanica, călătorii se opresc la Târsa pentru a degusta preparatele tradiționale oferite de localnici. Balmoșul, plăcintele cu brânză de oaie, virșlii și bulzul sunt doar câteva dintre bunătățile culinare care atrag vizitatorii. În plus, casele de vacanță și pensiunile apărute în zonă oferă un refugiu perfect pentru cei care vor să evadeze din agitația urbană.
Monumente și legende care atrag vizitatori
O altă atracție majoră este cetatea dacică Blidaru, situată la mică distanță de Târsa. Drumul către cetate trece prin Pietroasa, un cătun aproape abandonat, dar încărcat de istorie. Aici, ruinele unui templu dacic și turnurile de apărare ale cetății Blidaru amintesc de vremurile glorioase ale regatului dac.
Publicitate
În centrul satului, un fag secular, vechi de peste 300 de ani, stă mărturie vie a generațiilor care au trecut pe aceste meleaguri. Localnicii povestesc că acest arbore impunător a servit drept adăpost pentru păstori și a fost martor la numeroase evenimente comunitare.
Originea numelui Târsa și legăturile cu trecutul
Numele satului Târsa este, de asemenea, învăluit în mister și legendă. Unii cred că provine de la agatârși, un trib traco-dacic menționat în antichitate, cunoscut pentru iubirea lor față de aur și devotamentul față de zeii Dionysos și Apollo. Alții asociază numele cu toiagul ritualic al lui Dionysos, sugerând legături cu vechi practici religioase.
Toponimele din zonă, cum ar fi Runcu, Curătură sau Secui, reflectă activitățile de despădurire și pășunat practicate de localnici de-a lungul secolelor. Astfel, Târsa rămâne un simbol al continuității tradițiilor și al supraviețuirii într-un peisaj natural spectaculos.
Concluzie: un sat mic cu o istorie mare
Târsa poate părea doar un punct pe hartă, dar poveștile și legendele sale îl transformă într-o destinație plină de farmec și mister. De la poveștile cu daci la peisajele montane impresionante, satul atrage tot mai mulți turiști dornici să exploreze o Românie autentică și să cunoască oamenii care păstrează vii tradițiile strămoșilor. Astfel, Târsa continuă să își afirme identitatea unică în peisajul turistic al țării.
„Proiectul de lege privind pensiile speciale pentru judecători se apropie de Parlament. Coaliţia este suspectată că încearcă să își dea singură în picioare, la Curtea Constituțională.”
Marți, după-amiază, hârtia pe care proiectul cu privire la pensionarea judecătorilor, procurorilor, magistraților și alt personal juridic a primit un puternic „Da!” din partea deputaților din Comisia pentru Muncă. Aceștia au negat toate propunerile de modificare aduse de opoziție și astăzi, proiectul merge în Camera Deputaților pentru a fi votat.
Jurnalistul Ionela Arcanu, de la Realitatea Plus, a descoperit ca proiectul nu e pe placul tuturor în Parlament. Opoziția insistă că proiectul, așa cum vine el în fața Camerei, este plin cu elemente care nu respectă legea supremă a țării. Ei spun că asta e doar o încercare de a opri proiectul să meargă mai departe. Ei au dat exemplu capcana legată de vârsta de pensionare. Dar, politicienii din opoziție au și idei pentru a îndrepta aceste deficiențe.
Publicitate
Proiectul, așa cum e în momentul de față, spune că, de anul viitor, personalul cu robe neagră – judecătorii, procurorii, magistrații de la Curtea Constituțională sau Înalta Curte, și ceilalți specialiști în lege vor putea spune „La revedere!” serviciului dacă au un minim de 25 de ani pe funcție și au împlinit cel puțin 48 de ani.
În același timp, proiectul arată că vârsta de pensionare va crește treptat până în 2045, când va ajunge la 65 de ani. Din partea Consiliului Superior al Magistraturii vin critici că această inițiativă ar putea da o lovitură serioasă bunei funcționări a sistemului de justiție, potrivit Agerpres.
Ai trecut pragul de 50 de ani? Atunci s-ar putea să te afli în rândul persoanelor cu risc mai mare pentru stenoza de canal vertebral, o afecțiune care se lovește mai ales de zonele gâtului și labei spate. Dar grijă mare – nici tinerii nu sunt scutiți! Probleme precum scolioza pot crește șansele de a te ciocni cu această problemă spinală.
Unii dintre noi vin pe lume cu un canal spinal mai îngust – o chestiune genetică. Însă de cele mai multe ori, stenoza de canal vertebral se face vinovată artrita. Aceasta poate „fabrica” pinteni osoși, poate provoca hernie de disc, poate face ligamentele, care țin vertebrele în frișcă, să se îngroașe și să devină rigide, și poate cauza chiar tumori sau leziuni la nivelul coloanei. Nu-ți lua sănătatea la mișto – fă o vizită la medic și fie atent la semnele corpului tău!
Publicitate
Această informație valoroasă ne-a fost adusă de SANADOR. Dacă vrei să cunoști mai multe, nu ezita să intri pe www.sanador.ro pentru detalii suplimentare.
Ca o melodie bine orchestrată, într-o relație armonioasă nu doar vocea principală contează, ci și sunetul care răsună în ecou. Comunicarea, deși pieța de rezonanță, nu se reduce doar la a vorbi, ci mai ales la a asculta. Prin ascultare activă și empatie vei putea culege nuanțele și semnificațiile mesajelor celuilalt.
În această balegă muzicală a vieții în doi, audierea solo-urilor partenerului, și nu doar interpretarea propriilor arii, reprezintă cheia unei sinfonii bine scrise. Ascultă-i părerea fără să compui imediat propriul refren.
Publicitate
Mai mult, relația nu este doar un duet în care melodia trebuie să fie la unison. Să vă apreciați individualitatea și să acceptați diferențele poate fi fiorul care vă rezonă în inimi. Păstrați arpeggiile originale, nu doriți o transpunere a partenerului la același ton cu al vosstru.
Este important să fiți echilibrul perfect între un cor și soliști. Încurajează și susține pasiunile partenerului, chiar dacă nu rezonezi cu ele, ele fac parte din acordurile în care el se regăsește.
Acordul ascuns al oricărei relații este onestitatea, nuantele sale delicate sunt audibile, chiar dacă uneori ne dorim să le suprimăm. A fi sincer cu partenerul tău, chiar dacă unele note pot suna disonant, oferă simfonia necesară unei relații autentice.
Publicitate
Dă-i ritmului relației propriile accente și tempouri. Independența este ocazia fiecărui instrument de a-și exprima personalitatea. Nu e nevoie să vă anulați solourile în favoarea unei acordări perfecte.
La urma urmei, în orice relație există ritmuri rapide și lente, accente și resturi, dar printr-o orchestră bună – umorul și joaca – veți putea interpreta în aceeași tonalitate și părți mai dificile.
Meritul fiecăruia este melodia preferată a oricui. În duetul vieții, un „te rog” sau „mulțumesc” este o bucurie muzicală care arată recunoaștere și respect.
Publicitate
Fluturii din stomac sunt preludiul oricărei povești de dragoste, dar pentru a menține partitura lor la intensitate maximă, e nevoie de efort din partea ambilor muzicieni. Mici gesturi de afecțiune pot fi armonia care face să vibreze coardele inimii.
Mai multe detalii despre aceste principii le puteți găsi accesand link-ul de mai jos.
[Lucruri total nepermise într-o relație. Ce trebuie să știe atât femeile, cât și bărbații](https://www.realitatea.net/stiri/actual/lucruri-total-nepermise-intro-relatie-ce-trebuie-sa-stie-atat-femeile-cat-si-barbatii_680351ee93e28f1800714372)